23 iul.

Educația pentru sănătate: De la normalitate, decență și precauție, până la extremism și manipulare. Cifre alarmante, autoritățile caută încă soluții.

Unul din 10 copii născuți în România are o mamă minoră. Cifrele nu mint. Potrivit Institutului Naâional de Statistică, în anul 2017 România a numărat 19.916 mame minore, în 2018 au fost 19.480, iar în 2019 am avut 17.789 copii cu copii. De aici, abandon școlar, costuri suplimentare educationale, medicale, de asistenta sociala: 83% renunta la scoala, 64% au abandonat scoala, 15% nu au mers niciodata la scoală. Doar 36% au 8 clase, în timp ce 7% au finalizat studiile liceale.      

            Educația pentru sănătate a devenit un imperativ pe agenda publică din România. Încă de la începutul anilor 2000, Ministerul Educației a elaborat programa opționalului „Educație pentru sănătate” prin care se dorea ca elevii care optează pentru această disciplină, să aibă acces la informații corecte, complete, în acord cu gradul acestora de înțelegere.

            Mai mult, rata ridicată de morbiditate și mortalitate cauzată de lipsa unui comportament alimentar optim a cauzat boli grave de sănătate, cu precădere în rândul populației tinere. În același timp, România ocupă un loc fruntaș în ceea ce privește rata avorturilor în fiecare an, mai ales în rândul adolescentelor

            În tot acest context, pasivitatea autorităților publice, lipsa unor măsuri concrete în vederea educării tinerilor, pentru a le forma atitudini corespunzătoare când vine vorba de protejarea sănătății proprii, au privat copiii și tinerii de acele informații esențiale legate de sănătate și protecție.

            Pe parcursul anilor au existat multe încercări de a modifica Legea Educației în sensul de a include Educația pentru sănătate și educația sexuală în curriculumul obligatoriu. Din păcate, singurul argument al autorităților publice de specialitate a fost: ,,Nu se poate! Programa va deveni excesiv de încărcată.” Dar ce ne facem cu miile de mame minore, cu creșterea alarmantă a bolilor în rândul tinerilor si a a ratei de abandon scolar? Folosim programa ca pe un argument pentru a ne priva copiii de acele informații esențiale referitoare la protecția sănătății? Cred că niciun argument formal nu poate sta în fața necesității introducerii Educației pentru sănătate în școli. Se poate gândi o nouă arhitectură curriculară care să înglobeze transversal aceste noțiuni, fără să fie nevoie de o încărcare a programei școlare. Rolul nostru, al decidenților, este să găsim soluții, nu scuze.

            În contextul semnalelor venite din partea Uniunii Europene, România a adoptat o serie de strategii naționale și programe multianuale care prevedeau introducerea Educației pentru sănătate în școli ca pe o prioritate națională. Dar atât Strategia Națională pentru Sănătate 2014-2020, cât și Planul Multianual Integrat de Promovare a Sănătății și a Educației pentru Sănătate elaborat de Administrația Prezidențială, UNICEF România, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății au rămas doar idei bune, nepuse în practică!

            În acest sens, încă de la începutul mandatului meu, mi-am propus să depun toate eforturile pentru a implementa, în toate școlile din România, programe de educație pentru sănătate și educație sexuală.

            Ca mamă, profesor și parlamentar, consider că este de datoria mea să lupt pentru interesele legitime și drepturile copiilor noștri. Nu putem să neglijăm sănătatea acestora și avem obligația să le oferim într-un mod obiectiv și atent, toate acele informații de care ei au nevoie pentru a lua decizii conștiente și responsabile.

            După două încercări eșuate de modificare a Legii Educației, am reusit în primăvara lui 2020 să promovez prima lege pentru introducerea Educației pentru sănătate și sexuală în școli: Legea 45/2020, promulgată de Președintele României. Ce prevedea aceasta modificare legislativa?

            În primul rând, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii şi în domeniul educaţiei sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru: derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor;

            În al doilea rând, derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru sănătate, inclusiv pentru dezvoltarea capacităţilor psiho-emoţionale, a competenţelor sociale şi interpersonale;

            În al treilea rând, aceeași lege prevede şi facilitarea accesului la programe de educaţie pentru sănătate pentru toţi elevii înscrişi în învăţământul preuniversitar.

            La acel moment, atrăgeam atenția că educația pentru sănătate în ajunge doar la 10% din copiii României. Am propus încă din anul 2017 ca Educația pentru sănătate să devină o materie obligatorie pentru toți elevii, însă niciodată această propunere nu a fost susținută de guvernanți, dar nici de majoritatea parlamentară. A fost nevoie de această criză sanitara globala ca parlamentarii să se trezească la realitate și să voteze această lege.

            Însă, așa cum era de așteptat, o serie de persoane, dar și de instituții publice și private au orchestrat un atac vehement la adresa acestei legi de bun-simț, afirmând că prin această modificare legislativă, li se va fura inocența copiilor.

            Evident, în impostura care a caracterizat ani la rândul parlamentarii ultra-conservatori din vechile partide politice, din dorința de a capitaliza politic, au amendat în Parlament Legea 45/2020, schimbându-i denumirea din „Educație pentru sănătate și sexuală” în „Educație sanitară”, introducând obligativitatea acordului părinților pe baza căruia copiii să aibă acces la aceste ore.

            Clasa politică românească încă nu a ajuns la acea maturitate prin care să înțeleagă că noi legiferăm doar în interesul cetățenilor. Dacă vom rămâne blocați în aceste stereotipuri și manipulări cei care vor avea de pierdut sunt tinerii de astăzi, viitorii adulți de mâine.

            Nu voi abandona această luptă, iar din toamnă voi continua toate acele demersuri necesare pentru a garanta accesul neîngrădit al tuturor elevilor la informații despre prevenție sexuală, educație sanitară, norme de igienă, comportament alimentar sănătos. Școala are un rol formator în devenirea copilului. Și ține doar de noi să înțelegem acest fapt și să avem încredere că totul porneste de la Educație!

Prof. Cristina Iurișniți,

Deputat USR în Parlamentul României

Comentarii