20 feb.

Dezrobirea juridică și socio-economică a romilor la 100 de ani de la Marea Unire

Doamna deputat, Cristina Iurișniți, a participat, marți, 20 februarie 2018, la evenimentul ”Dezrobirea juridică și socio-economică a romilor la 100 de ani de la Marea Unire”, organizat de Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, împreună cu Partida Romilor “Pro-Europa”, Federația Democrată a Romilor, Agenția Națională pentru Romi și Centrul Național de Cultură a Romilor – Romano Kher. Cu această ocazie, doamna deputat a susținut următorul discurs:

”Mă bucur că sărbătorim astăzi împreună 162 de ani de la dezrobirea romilor în spațiul românesc. Când România Mare își serbează Centenarul, orice inițiativă în spiritul valorilor europene, precum respectarea drepturilor omului, a libertății, egalității de șanse și echității merită cu atât mai mult să fie marcată corespunzător.În calitate de președinte al Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați a Camerei Deputaților, dar și de reprezentant al Uniunii Salvați Romania, salut, în primul rând, prezența dumneavoastră în număr atât de mare la acest eveniment – înalți demnitari, reprezentanți ai Guvernului, ai Parlamentului și ai instituțiilor publice, personalități din mediul academic și membri ai societății civile. În al doilea rând, vreau să vă mulțumesc pentru invitație și pentru oportunitatea oferită de a transmite comunității rome din România, dar și din Diaspora, acest mesaj.
Pentru început, v-aș ruga să ne-amintim mărturia lui Mihail Kogălniceanu: „…fiinţe omeneşti purtând lanţuri în mâini sau la picioare, ba unii chiar coarne de fier aninate de frunte şi legate prin coloane împrejurul gâtului. Bătăi crunte, osândiri la foame şi la fum, închidere în închisori particulare, aruncaţi goi în zăpadă sau în râuri îngheţate, iată soarta nenorociţilor (…) dispreţul pentru sfinţenia şi legăturile de familie. Femeia luată de la bărbat, fată răpită de la părinţi, copiii rupţi de la sânul născătorilor lor şi răzleţiţi şi despărţiţi unii de alţii şi vânduţi ca vitele la deosebiţi cumpărători, în cele patru colţuri ale României. Nici umanitatea, nici religiunea, nici legea civilă nu aveau ocrotire pentru aceste nenorocite fiinţe; era un spectacol grozav, strigător la cer. De aceea, povăţuiţi de spiritul secolului, de legile omenirii, un număr de boieri bătrâni şi tineri au întreprins de a spăla patria lor de ruşinea sclaviei”.
Iată ce însemna robia până în 20 februarie 1856, când domnitorul Barbu Știrbei a semnat un act normativ eliberator, în acord cu spiritul de emancipare și recunoaștere a drepturilor omului al epocii post-pașoptiste, fiind practic prima mare reformă socială a Principatelor din secolul al XIX-lea. Se încheia astfel un proces care a făcut ca robii țigani din Moldova și Tara Românească să fie eliberați cu 7 ani mai devreme decât sclavii negri din Statele Unite ale Americii. Cu siguranță, pentru mulți dintre cetățenii României, singurele referințe documentare despre romi sunt în literatură și în cinematografie. În acest sens, amintim doar recenta și celebra peliculă Aferim a lui Radu Jude, o autentică radiografie societală a sclaviei țiganilor și prejudecăților, a condiției femeii, a relației dintre părinți și copii, a antisemitismului care încă subzistă în societatea românească, film promovat în Parlamentul European în aprilie 2015 cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor.
Sunt cadru didactic de peste 20 de ani, iar în Parlament sunt membră a Comisiei de învățământ, majoritatea proiectelor pe care le-am inițiat și susținut sunt în domeniul educației. Cred cu tărie că educaţia este cea mai puternică armă pentru a schimba lumea, cum spunea și Nelson Mandela, laureatul Premiului Nobel pentru Pace.
De la educație pornește totul! Iar lipsa educației este doar un alt tip de robie. Cei ce nu au parte de educație sunt discriminați, defavorizați prin absența unor strategii și politici sociale corecte care să promoveze egalitatea de șanse reală și nu doar declarată! Legea 28 din 2011 marchează o bornă de progres în conștientizarea importanței luptei împotriva discriminării romilor care reușesc cu greu să-și găsească un loc de muncă, nu se pot dezvolta în acord cu realul lor potențial, nu pot dărâma barierele sărăciei pentru sine și copiii lor. Pentru o parte din ei istoria se repetă, robia continuă prin lipsa accesului la educație de calitate! Mai mult, în „Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2011 – 2020″, cu scopul declarat de a asigura incluziunea lor socio-economică, se menționează explicit că educația este domeniul-cheie care asigură sustenabilitatea intervenției.
Nu putem nega progresele evidente înregistrate mai ales după aderarea României la Uniunea Europeană, prin aplicarea de măsuri incluzive, derularea unor proiecte cu fonduri europene etc. Cu toate acestea, persistă discrepanțele dintre cetățenii români din minoritatea romă și ceilalți – discrepanțe vizibile cu ușurință mai ales în ceea ce privește educația. Nu vă reamintesc statisticile, sunt sigură că le cunoașteți. Știm cu toții că procentul copiilor romi care nu merg la grădiniță îl depășește pe cel al copiilor aparținând altor minorități sau din populația majoritară. La fel, în cazul abandonului școlar și al părăsirii timpurii a școlii. Situația este similară și în raportările privind analfabetismul. În oglindă, ponderea celor cu studii superioare este mai mică în rândul romilor. Lanțul se continuă explicabil cu nivelul sărăciei și excluziunii sociale, rate mici de ocupare, dar infracționalitate crescută, acces minim la servicii de bază precum asistență medicală.Dincolo de dramele individuale cuprinse în aceste statistici, de inechitatea socială pe care o generează și o perpetuează, excluziunea romilor costă și mai mult: conform Băncii Mondiale, țara noastră pierde anual aproape 900 de milioane euro din această cauză. Este esențial, așadar, să lucrăm împreună pentru a continua și completa măsurile necesare în vederea micșorării decalajului educațional în rândul persoanelor aparținând minorității rome. Fără investiții majore constante, fără a reforma realmente sistemul de educație, analfabetismul, segregarea, absenteismul și în fine abandonul școlar, aceste decalaje nu vor putea fi depășite. În acest sens, susțin introducerea elementelor egalității de șanse și de gen în manualele școlare. De aceea, ar trebui să fie o prioritate ca educația pentru sănătate să devină o disciplină obligatorie, în țara cu cel mai mare număr de mame minore din UE.
În acest context, USR susține identificarea unor linii de finanțare din bugetul de stat și în special prin fonduri europene pentru dezvoltarea infrastructurii asociate – grădinițe, creșe, centre de îngrijire de zi și în mod special finanțarea programelor de tip ”școală după școală”, integrarea în învățământul profesional a celor care au abandonat deja studiile. Consider că este indicată acordarea de facilități suplimentare cadrelor didactice care merg să predea în localități izolate și în comunități defavorizate, precum și sprijin din partea autorităților locale și o mai bună colaborare între instituții pentru o aplicare corectă și completă a legislației privind drepturile copilului și ale minorităților naționale.
USR consideră că responsabilitatea eficientizării politicilor incluzive și de integrare sau de reinserție socială revin nu numai României, ci și Uniunii Europene! USR promovează valorile europene ale diversității culturale, lingvistice și identitare, non segregare, excluziune socială sau discriminare!Să ne reamintim câteva din exemplele de succes, de la Anton Pann, Ion Voicu, Valeriu Nicolae sau Anina Ciuciu, o româncă de etnie romă absolventă a Universității Sorbona care anul trecut a candidat pentru un loc în Senatul Franței, fiind la un pas în a obține statutul primei femei de etnie romă din Senatul francez angajată în lupta în favoarea cetățenilor marginalizați aflați în suburbiile Parisului. Cum credeți că a fost posibil acest lucru? O profesoară din Paris a împiedicat evacuarea familiei Ciuciu și a contribuit la educarea copiilor. Exemplele de succes ne demonstrează încă o dată dacă mai era nevoie, că egalitatea de șanse și accesul la educație este primordial!
În încheiere țin să subliniez că pentru orice inițiativă, program, proiect sau eveniment menit să reducă inechitățile din educație și să asigure o dezvoltare sustenabilă a politicilor de incluziune socială, vă asigur de sprijinul Comisiei pentru egalitate de șanse și de al meu, personal.
Vă mulțumesc și vă urez o zi memorabila, a egalității de șanse pentru toți cetățenii”.
Comentarii